sâmbătă, 4 iulie 2015

Despre copiii de azi

Cum eram noi cand eram copii? Evident ca faceam si nazbatii, dar aveam bun-simt. Cati dintre copiii de azi mai au asa ceva? Nu e vina lor, ci a celor care ar trebui sa ii educe si care inteleg prost libertatea si confunda disciplina cu constrangerile si dragostea cu toleranta excesiva. 

Astazi, il intalnesti pe domnul Goe tipand la maica-sa in parc pentru ca vrea inghetata si vrea acum, la scoala imbrancind si lovind copiii, arestand telefonul unuia din parinti si sunand sau trimitand mesaje aiurea, urland daca vrei sa ii iei tableta sau laptop-ul din fata. Si ce fac parintii? Se apleaca solemn in fata dorintelor printisorului si te mai si reped daca incerci sa ii zici ceva acestuia. 

Cum va arata lumea peste ani atunci cand va fi plina de Goe adulti? Vor fi niste infivizi narcisisti, egocentristi si egoisti. Nu vor fi capabili sa socializeze, sa relationeze, ci doar vor lua tot ce isi doresc fara sa se gandeasca la consecinte. 

Este incredibil cum isi pun mediul si familia amprenta asupra educatiei unui copil! El are un bagaj dat de ereditate, dar asupra acesteia actioneaza ceilalti doi factori care pot ameliora, modifica sau transforma atitudini si comportamente. Am vazut atatia copii stricati de educatia primita in familie incat incep sa cred ca ar trebui sa se dea o certificare de parinte celor care vor sa aiba copii! Dar sa fie un examen serios cu teorie si practica. Si aici e vorba de educatie, dar despre educatia parintilor. Niste parinti needucati vor duce la aparitia unor monstri. Cand spun "parinti needucati" nu ma refer la diplome universitare, ci la acele principii morale si reguli de conduita care erau candva lucruri sfinte transmise din generatie in generatie. Este vorba despre lucruri minore ca efort, dar cu impact major asupra individului in particular si asupra societatii in general. De exemplu, sa-l inveti ca trebuie sa faca liniste cand cineva vorbeste la telefon, sa se poarte cuviincios cand ai musafiri, sa nu raspunda obraznic celor din jur. Sau sa il inveti ca orice lucru are o valoare si ca banii se obtin prin munca, ca dragostea si respectul se castiga, ca amintirile nu au pret si ca natura ne e casa. 

Mama nu are studii superioare, dar m-a educat frumos. Am invatat sa ma comport urmandu-i sfaturile. Stiu ca e ciudat, dar credeam ca si Nica din "Amintiri din copilarie" ca mama are puteri supranaturale. Altfel cum imi trecea orice durere numai daca ma mangaia si imi vorbea incet si bland? Cum stia atatea si cum observa ca am facut ceva rau fara sa-i spun? Uneori imi cenzuram gandurile cand eram langa ea pentru ca eu credeam ca mama poate sa imi citeasca gandurile. Copiii de azi o mai vad asa pe mama sau "Amintiri din copilarie" si "copilaria copilului universal" sunt overrated? Se mai spune "Sa fii cuminte!"? Avea accente de formula magica indemnul acela care concentra in el toata increderea pe care ti-o acordau parintii cand te lasau pe cont propriu.

De ce majoritatea parintilor de azi nu mai stiu lucrurile acelea simple? De ce se comporta ca si cand ar fi spectatori la o reprezentatie la circ cu proprii copii ca protagonisti pe scena? Asta nu pot sa inteleg!

Un comentariu: